Romanian English Home Comuna Prigor
 
Comuna Prigor PDF Imprimare Email

In partea de sud-vest a Romaniei, acolo unde Carpatii ingenuncheaza la Dunare, intre Masivul Semenicului la nord si Muntii Almajului la sud, se afla frumoasa Depresiune a Almajului - o adevarata cetate naturala.
La intrarea dinspre nord-est in "Tara Almajului", constituind parca ultima poarta, se afla localitatea Prigor. Asezata pe apa cu acelasi nume, acolo unde Muntii almajului isi dau mana cu Semenicul, cu orientare generala de la vest la est, vatra satului are forma unei palnii larg deschise inspre lunca Nerei.
Suprafata localitatii Prigor este de 7888,60 hectare, iar populatia cuprinde 1013 locuitori, toti de nationalitate romana.
Numele localitatii Prigor vine din slava PRI(langa) + GOR (munte, deal), deci satul de langa munte, deal.
Prima atestare documentara a localitatii este mentionata intr-un document din anul 1550 cu ocazia vanzarii, in fata Capitlului Transilvaniei a mosiei din Prigor, insa existenta vietii pe aceste meleaguri este cu mult mai veche. Acest lucru este scos in evidenta de cercetarile arheologice din punctele Cozacica, Ogei, Baraviste etc.
In evul mediu mosia a apartinut familiilor nobiliare: George Gorban, Nemes, George din Prigor, Garlisteanu, ceea ce reiese din "Istoria Banatului" a lui Pesty Frigzes, Budapesta 1874.
Despre trecutul localitatii Prigor se gasesc date in "Cronica Banatului" a lui Nicolae Stoica de Hateg, in " Cronica istorica a Almajului" de Coriolan Buracu si in multe alte lucrari, iar in anul 2000, cu prilejul sarbatoririi a 450 de ani de atestare documentara a satului a fost publicata " Monografia localitatii Prigor" de catre profesorul Panduru Pavel.
In anul 1773, odata cu intrarea Banatului de munte in Regimentul de granita, in satul Prigor s-a constituit sediul     Companiei nr. 3, de care apartineau satele din jur. In acest interval populatia localitatii participa la numeroase razboaie dintre turci si austrieci, ce i-au adus mari prejudicii, ceea ce i-a facut pe almajeni (si prigoreni) sa cante " Tine Doamne tot asa/ Nici cu turcu nici cu neamtu".
Din anul 1873 granitele se demilitarizeaza si Prigorul trece sub stapanire maghiara pana in anul 1918, cand intra sub incidenta legilor draconice ale Contelui Apony de deznationalizare. Prigorenii au fost vajnici luptatori pentru limba si neam, numeroase fiind contributiile lor, prin jertfe de multe ori, la actul de formare a Romaniei Mari.
Oameni credinciosi si crestini prin nastere, prigorenii si-au construit o biserica din nuiele la 1721, cand este cunoscut primul preot Campianu, care arde in razboiul din 1788/1789 si in 1802 incepe construirea unei biserici din piatra si caramida, terminata in 1805, renovata la 1890 si repictata de catre pictorul italian Bartolomeo Delliomini.

 
Copyright © 2017 Centrul de Informare Turistica Prigor. Toate drepturile rezervate.
 

Unitati cazare

Vremea